Castigatori Concurs – Povestea Magica a Retetei de Craciun

19 comentarii la “Castigatori Concurs – Povestea Magica a Retetei de Craciun”

1. 

   Nicoleta spune:

   Reteta pe care o pregatesc cu mult drag de sarbatori in fiecare an este Salata beof. Inca de mica in ajun de Craciun mama mea pregatea aceasta reteta, iar eu o ajutam la taiat cubuletele de legume si salam. Iar astazi, cand sunt la mii de km de casa, aroma aceea acrisoara de salata si castraveti murati ma face sa ma simt acasa de sarbatori! Indiferent cate feluri de mancare prepar de sarbatori, niciodata nu-mi lipseste aceasta minunatie, bineinteles gatita in varianta imbunatatita. Un link catre reteta Desi poza este pe cand ma invatam sa fac poze la mancare si nu exista inca blogul meu 🙂 Este deci mai nereusita:)

   17/12/2012 at 11:39 am

   Răspunde
2. 

   Rusu Elena Ionela spune:

   Undeva în Bucovina, într-un sat binecuvântat de Dumnezeu, cozonacii ies și azi din cuptor la fel de buni ca odinioară. Bătrânele care știu „rânduiala copturii” nu mai sunt multe, iar cele care au plecat spre veșnicie au lăsat ca moștenire fiicelor și nepoatelor tainele cozonacului gustos.

   Aluatul crește văzând cu ochii.

   Tradiția locului spune că acesta se pregătește cu o zi înainte de ajunul Crăciunului, pentru a avea timp să se odihnească și să se frăgezească, până ajunge pe masa gospodarului sau este dăruit colindătorilor.

   Rețeta bunicii nu era scrisă nicăieri, o știa pe de rost, chiar de o trezeai în miezul nopții să ți-o spună. I-o lăsase testament cineva din familie și o da cu drag tuturor celor care i-o cereau, însă nimănui cozonacii nu-i ieșeau la fel de buni precum îi făcea ea. Picătura de har o punea în fiecare mâncare ce ieșea din mâinile ei.

   Se petrecea cam așa: bunica își pregătea cu o seară înainte covata veche, făina și lemnele. A doua zi, ea era prima care se trezea. Era încă noapte afară când și bunelul făcea focul în cuptor și arunca cenușa veche pe cărarea către casă, să nu alunece cineva. El avea grijă să aducă de afară cociorva și lopata, cu ajutorul cărora tăvile de cozonaci erau introduse, iar mai apoi, când erau gata, scoase din cuptor. Sacul cu făină era pus la încălzit pe sobă, pentru că, spunea bunica, „nu e bine să fie rece din cămară, pentru că aluatul nu crește la fel de frumos”.

   Înainte de a începe, ea se spăla bine pe mâini, își făcea o cruce mare și își punea șorțul. Se mișca prin bucătărie „ca pe ață”, niciun pas în plus, nici unul mai puțin. Capul acoperit cu năframă o făcea mai tânără și mai veselă decât era de obicei. Când începea să cearnă făina cu sita cea mare de lemn, mormane albe și grele se așezau ca niște dealuri de zăpezi în covată. Fierbea laptele proaspăt muls de la Brândușa, pregătea câte o „nucă” de drojdie proaspătă pentru fiecare cozonac și căuta ca zahărul să nu fie umed.

   Nu avea unități de măsură, cântărea ingredientele din ochi, fără a da greș. Spărgea ouăle unul câte unul, punea gălbenușurile împreună cu zahărul, iar albușurile le păstra pentru umplutură. Drojdia o dizolva în puțin lapte călduț și o punea peste ouăle frecate cu zahăr, adăugând și restul de lapte. Amesteca totul cu o lingură mare de lemn până se omogeniza. Maia era pregătită, dar avea nevoie de puțin răgaz pentru ca drojdia să-și înceapă treaba. Mai apoi adăuga sarea și aroma, dar și restul de făină.

   Bunica frământa din ce în ce mai repede plămada albă. Știa că e aproape gata atunci când se desprindea bine de mâinile ei. Căuta apoi cel mai cald loc din casă pentru a pune aluatul la crescut. Între timp, tăvile erau lustruite și unse binișor cu ulei. Tăia bucăți uniforme pe care le înșira pe masa tapetată cu făină. Întindea cu sucitorul foi de aluat ovale pe care le umplea cu mac și cu nucă și le rula cât ai clipi. Odată așezați în tavă, pentru a se rumeni frumos, cozonacii erau unși pe deasupra cu un ou bătut, întins uniform cu o „pensulă” din pene de gâscă.

   Când focul din cuptor era pe sfârșite, bunelul trăgea cu un cârlig de fier tot jăratecul la „gura” acestuia, iar bunica îi punea pe lopată câte o tavă pentru a o da în cuptor. La final, când toți cozonacii erau înșirați, el „securiza” poarta cuptorului, sprijinind-o cu o bucată de lemn. Cam o oră dura coptul acestora, timp în care mai trăgea cu ochiul, când la bunica, când la cuptor.

   Cozonacii rumeniți erau scoși la timp cu ajutorul cociorvei și aliniați pe masă. Pentru a fi și mai gustoși, se dregeau cu apă și miere și se acopereau cu un ștergar mare, țesut în casă.

   Toate rudele aveau pe masă cel puțin o bucată de cozonac de-al ei, dar și câțiva profesori de la școala din sat care aveau grijă să dea comandă din timp. Nu lua niciun ban nimănui, aceasta era bucuria ei cea mai mare: să împartă tuturor din bunătățile pe care le făcea.

   Astăzi, fiica ei cea mică duce tradiția mai departe. Unele lucruri însă s-au schimbat. Covata e prea mare pentru câți am mai rămas, ea a fost înlocuită cu vase mai mici, pensula din comerț e preferată penelor de gâscă, făina nu mai trebuie cernută pentru că nu mai e din producția proprie.

   Azi, cele două supermarketuri din localitate abundă în cozonaci de toate tipurile și tot mai multă lume alege să-i cumpere, mai degrabă decât să-i prepare.

   Pentru cei care mai au bunici, întrebați-le de rețeta cozonacului gustos, fără coloranți și E-uri. Vor fi bucuroase să v-o împărtășească!

   Ingrediente pentru un cozonac:

   5 ouă

   100 g. de zahăr

   50 g. de unt

   300 ml lapte călduț (fiert înainte)

   25 g. de drojdie prospătă (se dizolvă într-un pic de lapte călduț)

   O sticluță de esență (rom, vanilie sau lămâie)

   Jumătate de linguriță de sare

   Făină cât cuprinde.

   Pregătirea aluatului durează aproximativ două ore, după care se pune în cuptorul încins.

   17/12/2012 at 11:58 am

   Răspunde
   • 

     floiria stjames spune:

     Multumesc ca mi-ai insorit sufletul cu povestea bunicii. Nu mi-au placut niciodata cozonacii, bunica era semiparalizata si nu putea face, dar citind aceste rinduri mi-a curs apa in gura. Un An Nou cu toate bunatatile lui! Floria

     02/01/2013 at 8:53 am

     Răspunde
3. 

   Stefan spune:

   Sa vezi cel mai drag om din viata ta facand prajituri cata vreme nu gatea de loc, este mare lucru.
   Acela era taica. Taica-l meu cel drag, care nu mai este…
   Ce facea el bun si am tot incercat si noi dupa aceea, chiar daca nu avea dulceata si dragostea pusa de el, va spun imediat.
   Noi ii spunem si azi ”placinta lui tata”. Pentru ca pentru noi, el o facea minunata. La fel de minunata cum a fost el ca om, ca sot si ca tata.
   N-am spus-o nimanui pana azi, dar pentru ca o iubesc si o admir atat de mult pe d-na Laura, am sa o divulg…chiar daca simt ca dau ceva din inima tatalui meu. L-am iubit din toata fiinta mea, si am devenit extrem de zgarcita pana si cu amintirile cu el.
   Am sa va spun , sa o faceti si voi acum , in prag de sarbatoare in amintirea lui si spre deliciul vostru.
   N-am sa va dau cantitati, pentru ca nu este greu de facut si o puteti face ”din ochi” ca tot cam asa o facea si dansul.
   Va trebuie coca de cozonac ( 4 oua, 250 ml lapte, o cana de zahar, 100-150 gr unt, vanilie, coaja de lamaie, faina, drojdie…). Odata coca framantata, se lasa la dospit. In timpul acesta, se fierbe orez cu lapte ( 1- 2 cani de orez ). Odata fiert, se adauga o bucata bunicica de branza de oaie (numai de oaie si daca este posibil, doar din aceea de la piata de la taranii sibieni ) se mai adauga usor cateva oua 4-5 bine batute si turnate usurel peste orezul pregatit cum v-am spus. Din acea clipa nu se mai fierbe. Se pun fara mila stafide.
   Nu uitati zaharul care sa-i dea gust bun de prajitura si mai ales, asta sa nu uitati : un baton de vanilie, taiat maruntel .
   Acum ! Se ia aluatul, se imparte in trei, se intinde o foaie in tava, se pune un strat de orez – mai rece, sa nu oparim aluatul, apoi un alt rand de coca, si iar orez si evident, deasupra…capacul din aluat care se inteapa cu furculita.
   Se coace la foc molcom, cu rabdare, sa fie bine patrunsa.
   Se pudreaza din abundenta cu zahar.
   Dragilor ! Ii reteta taicului meu ! Asta stia sa faca si o buuuna inghetata de vanilie pregatita vara in …beci intr-un cazan ce-l invartea intr-o putinica cu gheata si sare , prin rotirea ei chiar si-un ceas continuu…facea ceva ce n-ati mancat niciodata. Si acum simt mirosul acela divin, povestindu-va voua toate acestea, ma simt fericita, de parca l-as gasi la masa de Craciun cu placinta pe masa… 🙁
   Sa aveti spor si sper din suflet sa-l pomeniti si voi cu drag, pentru aceasta placinta divina.
   Va multumesc ca m-ati ascultat.

   P.S. D-na Adamache, va rog din suflet daca vreodata va incumetati sa o faceti, puneti si niste poze asa cum numai dvs. stiti, sa ma bucur si eu de minunatia asta .
   Sarbatori cu bine tuturor !

   17/12/2012 at 7:09 pm

   Răspunde
4. 

   Raluca B spune:

   Cu cativa ani in urma bunica mea era cea care pregatea toate bucatele pentru Craciun si ne strangea pe toti in jurul mesei. Acum eu sunt cea care se ocupa de toate astea si ea se bucura enorm cand vede ca nepoata ei de aproape 22 ani pregateste masa de Craciun, strange toate familia in jurul mesei si are aceasta mare pasiune pentru gatit. Tot timpul sarmalutele, cozonacii ni se pareau mai buni decat in timpul anului si nu lipsea niciodata „Prajitura cu ness”, imi placea si imi place si acum.
   Iata si reteta:
   Blat:10 albusuri, 300 grame zahar pudra, 300 grame nuca macinata.
   Crema:5 oua, 7 linguri zahar, un pachet unt la temperatura camerei(200 grame), 3 linguri pline ness(cafea solubila)
   Blat:Albusurile se bat spuma cu un praf de sare,cand capata consistenta se adauga treptat zaharul pudra si se mixeaza in continuare pana se obtine o bezea lucioasa si ferma. Se incorporeaza nuca macinata si se amesteca usor, cu o lingura de lemn. Se toarna compozitia in tava aragazului tapetata;se coace cca 25 minute la foc mediu. Se lasa sa se raceasca complet apoi se taie in 3 fasii egale.
   Crema : Ouale si zaharul se amesteca la bain-marie pana se ingroasa;se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca la temperatura camerei. Untul se mixeaza apoi se adauga compozitia de galbenusuri.amestecand cu un tel continuu.Se incorporeaza si ness-ul.
   Foile se umplu cu crema,prajitura se imbraca cu crema. Se lasa la frigider peste noapte.
   Sarbatori fericite tuturor!

   17/12/2012 at 7:32 pm

   Răspunde
5. 

   Lumi spune:

   Printre alte preparate de Craciun , este nelipsita ,, Negresa” pe care familia mea o adora si e mereu pe masa noastra in timpul sarbatorilor de iarna . Bineanteles mai fac si cozonaci, si alte prajituri, si tort de revelion , dar negresa e ,,Regina ” sarbatorilor noastre de Craciun . Cand fetita mea era mica, eleva in clasele primare, faceam Negresa si duceam si la scoala sa se bucure si colegii ei de o prajitura atat de buna. Toata lumea adora Negresa, dar in special colega de banca de la acea vreme a fetitei mele, intreba mereu : ,, Cand mai aduce mama ta Negresa ? ” 🙂 O preparam cu mare drag pentru a face o bucurie copiilor, in special fiicei mele si pentru toti ai casei care adora Negresa si abia astept Ziua de Ajun, cand la prima ora, o voi prepara. Iata reteta : Negresa -250 gr margarina, 400 gr zahar, 5 linguri cacao, 200 ml lapte, 4 oua, 200 gr faina, 5 linguri de nuca prajita si macinata (daca ai, daca nu, merge si fara ), 1 plic praf de copt, un plic zahar vanilat, esenta de rom .Pui la fiert margarina impreuna cu zaharul, laptele si cacao. Dupa cateva clocote, compozitia se ia de pe foc si se pune la racit. Cand s-a racit un pic, poti pune aromele : vanilia, esenta .Se pastreaza putin din acest sirop. Cand este rece se adauga pe rand galbenusurile, apoi faina amestecata cu praful de copt, nuca macinata si albusurile batute spuma. Coci aluatul intr-o tava tapetata cu hartie de copt la foc potrivit timp de cca 25-30 min. Cand este aproape gata , se scoate din cuptor, se toarna cu lingura siropul pastrat, se intinde pe toata suprafata si se introduce din nou la cuptor tava pentru inca cca 5 minute.Cand prajitura este gata se scoate din cuptor si se taie rece. Se orneaza dupa preferinta. Eu ii pun deasupra fulgi de nuca de cocos, sau alte ornamente mici pentru prajituri , asa pentru aspect .Am vazut chiar zilele trecute ceva dragut , poate acum de Craciun chiar asa voi proceda : pe fiecare prajiturica , pui ,, un guleras ” de frisca, apoi o jumate de capsuna , pe care pui din nou ,, un motz” din frisca ramasa. Capsunile arata ca si caciulitele de ,, Mos Craciun ” , adica suuuper ! Este delicioasa ! Pofta buna !

   18/12/2012 at 6:30 am

   Răspunde
6. 

   Liliana spune:

   Reteta pe care eu o prepar de fiecare data de Craciun (cand este si ziua mea de nastere :)) ) este salata de boeuf ! Nu sunt eu o mare priceputa in bucatarie, dar salata de boeuf imi iese muuult prea delicioasa.
   Ingrediente: cartofi, morcovi, muraturi in otet (castraveti si gogosari), masline, carne vita, mazare (1 conserva mica), 1 mar ras pt un gust aparte, usor dulceag, oua, ulei si lamaie pt maioneza
   Preparare:
   1. fierb cartofii in coaja si apoi ii las la racit, dupa care ii decojesc si ii tai in cubulete,
   2. fierb separat carnea de vita si cand e aproape fiarta, adaug morcovul intreg, doar curatat de coaja. Cand s-au racit le tai in cubulete mici.
   3. tai cubulete castravetii si gogosarii murati si ii las la scurs
   4. fac maioneza si o tin la frigider (maioneza o fac in DOAR 2 minute cu ajutorul aparatului Mixsy – chiar e super util acest robotel :))) il iubesc la nebunie)
   5. amestec intr-un maaare vas (special cumparat pt aceasta ocazie) morcovii, cartofii, carnea, mazarea, muraturile, maslinele si adaug maioneza (imi pastrez 1/4 pt decor, la fel si cateva felii de castraveti si gogosari, plus masline) Sare si piper dupa gust 🙂
   6. aranjez salata in cateva vase, ornez cu maioneza peste care decorez un bradut executat din felii lungi de castraveti si un om de zapada excutat din ou fiert si masline, gogosar. Iese chiar haios plus ca se potriveste cu sarbatoarea si anotimul :))
   7. o savurez cu maaare placere dar le duc si parintilor si socrilor care se bucura de fiecare data de aceasta salata !!!!
   Voi face o poza si o s-o postez pe contul meu de Facebook (Lilina Logout)
   Sarbatori Fericite !
   Liliana

   18/12/2012 at 10:07 am

   Răspunde
7. 

   ANDREEA28 spune:

   reteta pe care o pregatesc eu de Craciun pt familia mea este budinca de gris, o reteta pe cat de simpla pe atat de apreciata. Mama o pregatea si ea mereu in copilarie, o pregatea si in cursul anului nu doar de Craciun, doar ca de Craciun gasea,( pe sub mana, prin cunostinte,) si niste lamai si punea intotdeauna in budinca. Si gustul budincii se schimba, devenea inconfundabil. Iar parfumul ce se raspandea dinspre cuptor…ademenea intreaga familie in bucatarie. Eu si acum , adult fiind, asociez mirosul cojii de lamaie in cuptor cu mirosul Craciunului.
   Iata reteta -pt o portie-
   4 oua
   4 linguri zahar
   7 linguri gris
   coaja rasa de la o lamaie
   1-1.5 l lapte
   2 plicuri zahar vanilat
   putina sare

   preparare
   Se sparg ouale, se bat albusurile cu putina sare, se adauga, treptat zaharul, apoi galbenusurile usor batute, apoi, treptat grisul si coaja rasa de la o lamaie.
   Se pun intr-o tava unsa in prealabil cu ulei/unt/margarina si stropita cu putina apa (eu nu pun niciodata faina peste ulei ci doar stropesc cu putina apa) si se da amestecul la cuptor, la foc mic, pentru 15-20 min. Intre timp, pregatim laptele, punem 2 plicuri de zahar vanilat in lapte si-l dam la foc mic. Scoatem amestecul de la cuptor si turnam peste laptele devenit si el fierbinte , si-l dam iarasi la cuptor. Stingem imediat focul, dar lasam budinca in cuptor, cu focul stins pentru 10-15 min.
   Se poate servi goala, cu diferite dulceturi sau frisca, dupa preferinte.
   Pofta buna si Sarbatori fericite!!

   18/12/2012 at 10:57 am

   Răspunde
8. 

   ilisan spune:

   Cred ca reteta cea mai buna este creata de ingrediente usor de gasit.(depinde doar de noi….)IUBIRE ,cat de multa,DRAGOSTE…. cand pui in cuptor mancarea,BUCURIA ce o daruiesti mesenilor tai.Apoi servesti ce ai pregatit (orice) cu multa daruire si vei aduce tot ce trebuie pe masa de CRACIUN.Sa aveti tot ce va doriti si sanatate sa puteti manca tot ce inima va cere.

   18/12/2012 at 1:19 pm

   Răspunde
9. 

   yaya6 spune:

   Reteta pe care eu o pregatesc mereu de Craciun sant „Turtele sau scutecele Domnului Isus”,o reteta mostenita de la bunica mea,mama mea si eu o transmit mai departe fetitei mele
   Sant turte traditionale care se fac in Moldova
   Se folosesc foi de placinta sau facute in casa(eu le-am facut in casa,dar trebuie sa fie foarte subtiri)Am facut un aluat din apa,faina,un pic de drojdie ,un praf de sara si apa cat cuprinde sa putem intinde foi,aceste foi se coc (eu le-am copt in tigaie de teflon groasa ,se fac patratele de 10 pe 10 cm,nu foi mari.Separat intr-o cratita se face un sirop din apa,zahar,un praf de sara,vanilie,rom,coaja de lamaie si de portocala,intr-un cuvant un sirop aromat si dulce dupa gustul fiecaruia.Intr-un castron se amesteca nucile macinate cu zahar si arome.Se inmoaie fiecare foaie in siropul pus pe foc(la foc mic),se pune pe un platou un strat de foi inmuiate si apoi amestec de nuci si tot asa alternand,ultimul strat cu multa nuca

   18/12/2012 at 3:13 pm

   Răspunde
10. 

    adina spune:

    vai aproape ca mi-au dat alcrimile citind la povestitile de odinioara in care mai toata lumea vorbeste de bunicii, parintii in general care nu mai sunt printre noi.
    si eu imi aduc aminte cu placere si cu un nod mare in gat de emotie, de mamaita mea draga care din pacate nu mai e demult printre noi.o iubesc si acum ca si atunci, si mi-as dori sa fie alaturi de mine acum cand am o mica printesa care ii poarta numele.
    de craciun era ca un robot, tataie taia porcul tot timpul pe 24 decembrei asa ca in noaptea Craciunului ea pragatea tot ce tinea de mancare.nu pot sa uit,, matul,, cum ii spunea pe la noi, adica lebarul pregatit de ea din maruntaiele porcului ,orez, sare, piper.doamne ce bun iesea.
    nu pot sa uit cozonacii ei minunati,nu pot sa uit carnati de craciun, dar cel mai mult nu pot sa o uit pe ea.
    retete cu cantitati exacte nu am sa va dau in afara celor spuse mai sus, ea era simpla cu facea salate de boef sau alte prajituri, dar tot ce facea era cu multa dragoste pentru noi.
    m-a emotionat tare mult concursul asta si de asta am tinut sa scriu, e dureros si trist cand simti ca nu poti avea persoana iubita si adorata langa tine.dar asta e viata , asa ca o infruntam si mergem inainte.sarbatori fericite si pline de dragoste !

    18/12/2012 at 5:25 pm

    Răspunde
11. 

    Elisabeta Chirodea spune:

    Prajitura care imi aduce aminte de bunica, de copilarie, de magia Craciunului, de clipe minunate in prag de sarbatoare, prajitura mea „de suflet” pe care o fac si acum cu mult drag este o prajitura cu nuca, care se mai numeste si prajitura Greta Garbo. Cu cata nerabdare asteptam sa fie gata!
    Reteta mostenita de la bunica este aceasta:
    Aluat:
    -700 gr. faina
    -300 gr. untura
    -2 oua
    -100 gr. zahar
    -drojdie cat o nuca
    -1/2 praf de copt
    Umplutura:
    -200 gr. gem acrisor
    -300 gr. nuca macinata
    -200 gr. zahar

    Se face o maia din drojdie, putin lapte si o lingurita zahar. Ouale se amesteca cu zaharul si untura, se adauga maiaua si faina amestecata cu praful copt. Se framanta putin si se imparte aluatul in trei parti. Se intinde o foaie, se pune in tava, ungem cu 100 gr.gem acrisor si jumatate din cantitatea de nuca amestecata cu zahar. Punem a doua foaie deasupra si procedam la fel, acoperind cu a treia foaie. Se lasa la dospit 2 ore. Se coace, se raceste, punem glazura de ciocolata deasupra si presaram nuca.
    E delicioasa, abia astept sa o fac!

    19/12/2012 at 1:28 am

    Răspunde
12. 

    ionela spune:

    La Craciun noi trebuie sa avem neaparat pe masa cozonacul cu nuca, stafide si rahat, care, din fericire, e facut inca de mama, apoi sarmalute, racituri si salata boef, care anul acesta va fi ca tortuletul tau de anul trecut. As spune reteta de racituri de porc:, pun la fiert capul si picioarele cu ceapa si morcov, dupa ce s-au fiert, se lasa la racit, apoi se dezoseaza carnea si in zeama se pune usturoi pisat dupa gust, se lasa vreo 10 min. ca sa elibereze aroma, apoi se strecoara zeama peste carnea dezosata si se da la rece. Eu mai pun si felii de morcov fiert pentru aspect si cateva frunzulite de patrunjel deasupra.

    19/12/2012 at 8:57 pm

    Răspunde
13. 

    Rocsy Ciobanu spune:

    Doamne cate retete imi amintesc de sarbatorile de iarna…Cum stateam langa mama, o ajutam, ne bagam mainile in aluat, gustam cremele si umpluturile pe furis..Ce momente unice si de neuitat.Insa reteta care mi-a ramas in suflet si o pregatesc si in zilele astea de sarbatori sunt cornuletele.http://rocsyinbucatarie.blogspot.ro/2012/05/cornulete-fragede-cu-untura.html Aici este reteta..Sunt fragede, gustoase, aromate, mmmm grozave ….Cand eram copii mama saraca trebuia sa pregatesca multe cutii de cornulete pentru ca noi le mancam foarte repede si de multe ori pana la sarbatori nu mai ajungeau.Ne lasa mama sa facem impreuna cu ea si mare bucurie aveam in suflet ca am contribuit si noi…Asta este doar una din retetele mele favorite si daca o incercati nu o sa va para rau…

    20/12/2012 at 12:58 pm

    Răspunde
14. 

    Ioan Maria spune:

    Prajitura care imi place la nebunie si imi aduce aminte de masa de Craciun alaturi de familie,de copilarie este ,,ALBA CA ZAPADA”.Inca imi aduc aminte cu drag ca in fiecare an mama facea aceasta prajitura,imi placea enorm de mult sa o ajut cu toate ca de fiecare data mai facem cate o prostioara,spargeam o farfurie sau varsam zaharul.
    Reteta
    4 foi si crema de vanilie

    Foile:Amestecam amoniacul, 1 ou, 7 linguri de lapte,7 linguri de ulei, 7 linguri de zahar si punem la urma faina pana s-a format un bulgare de aluat, impartit in 4 si intindem foile subtiri pe care le-am copt pe fundul unei tavi, unse cu unt, pentru 7-10 min la foc potrivit.

    Cream de vanilie:1 litru lapte,15 linguri zahar,10 linguri faina,250 g unt,. Le punem la fiert si le lasam pana s-a ingrosat, in afara de unt,pe acesta il punem dupa ce se raceste crema, adaugam coaja rasa de lamaie,sucul de la jumatate de lamaie si o sticluta de esenta de vanilie.

    In tava pe fundul careia am copt foile am pus prima foaie,o parte din crema si am alternat pana la ultima foaie.Am acoperit tava cu folie transparenta si am lasat la frigider pana a doua zi cand am taiat in romburi si am pudrat cu zahar vanilat.
    Este foarte buna ,ii place si sotului meu foarte mult

    20/12/2012 at 1:23 pm

    Răspunde
15. 

    SIMION LUIZA spune:

    Am sa va spun acum despre reteta care trezeste in mine de fiecare data amintirea draga a copilariei, a mult asteptatei vacante de iarna petrecute , fara exceptie , la bunici la tara precum si a sfintelor sarbatori de Craciun.
    Este vorba de minunata placinta de mere facuta dupa reteta bunicii, cu scortisoara din belsug, plamadita dimineata devreme in ajunul Craciunului de mainile ei minunate, cu dragoste pentru nepotii iubiti.
    Este o minunatie de placinta simpla, gustoasa si sanatoasa, dupa retete din mosi stiute asa cum erau toate bucatele pe care le pregateau bunicii de sarbatori.
    Mi-amintesc si acum cu drag de mirosul imbietor, inconfundabil de placinta aburinda cu care ne intampina dimineata devreme in Ajun in bucatarie .Nimic nu ne facea mai fericiti atunci.Si , bineinteles, un platou de placinte era devorat pana seara.
    Au trecut multi ani de atunci, bunica nu mai e nici ea alaturi de noi, dar inca mai asociez Craciunul cu mirosul de placinta de mere cu scortisoara si incerc , in fiecare an sa asez printre retetele alese pentru Craciun si aceasta reteta, simpla, reteta bunicii pastrata cu sfintenie si lasata mai departe nepotilor si stranepotilor.
    Iata mai jos reteta si modul de facere:
    Pt aluat:
    500 g faina
    1 ceasca ulei;
    250 apa ( de preferat minerala)
    150 g unt sau osanza
    2linguri otet
    sare

    pt umplutura:
    1,5KG mere rase;
    150 g zahar;
    3 linguri de gris
    2 lingurite de scortisoara;

    Se framanta toate ingredientele mentionate pentru aluat si se obtine un aluat suficient de omogen si de tare incat sa se poata modela usor.
    Se intinde o foaie mare din tot acest aluat care se unge cu unt topit in prealabil ( bunica folosea osanza in reteta originala), apoi foaia se ruleaza ca un sul de hartie si se taie cu cutitul in 2 parti egale. Se lasa aluatul la rece pentru 30 min.
    Intre timp se dau merele la razatoare si se pun intr-o cratita pe foc la calit cu zaharul si scortisoara. Pentru a nu forma prea multa zeama se adauga si cescuta cu gris.
    Se intinde din nou o foaie cu rotitorul , se modeleaza , ajusteaza pe dimensiunile si forma tavei de copt ( unsa in prealabil cu putin ulei si faina) se pune compozitia de mere rase , nu foarte calda , se acopera cu cea de-a doua foaie de aluat si se da la cuptor pentru 45 minute.
    Bineinteles, la cuptorul de lemne, gustul este mai intens si placinta de mere foarte , foarte delicioasa.

    20/12/2012 at 6:30 pm

    Răspunde
16. 

    Viorica Manaila spune:

    Scutecele Domnului (turte sau pelinci) facute cu bunica
    In aceste momente cand zapada cade peste case, peste pomi si peste oameni ma duc cu gandul la povestile magice si pline de haz ale bunicii mele Sultana, care a fost si ramane un model de sacrificiu si de inventivitate, mai ales in bucatarie.
    Mi-au ramas vii peste ani rasul ei (de parca nu ar fi crescut singura 7 copii si nu i-ar fi ocrotit de foamete, razboi si seceta) si mainile cu care framanta cozonacii si turtele in Ajunul Craciunului.
    Turtele, denumirea prescurtata a Scutecelor Domnului erau hrana de post din ziua Ajunului ca o ofranda pentru Maica Domnului si chinurile ei din acea zi.
    Cu cateva zile inainte de Ajun mergeam la bunica pentru a face impreuna aluatul de scutece. Cerea multa munca, indemanare si timp pentru a face destule cat sa sature toata casa, dar si pe colindatorii carora le dadea de pomana.
    Mai intai, cerneam faina cu cea mai deasa sita pe o coala mare de hartie alba ca laptele si desenam eroi din povesti in muntele alb asternut pe masa. In tot acest timp, bunica imi spunea ispravi hazoase si pregatea pe soba (care duduia de lemne) apa calduta. Intr-un weiling (lighean mare) amesteca faina, sarea si apa calduta pana aluatul devenea molcolm si placut ca popoul unui copil mic la atingere.
    Ne intreceam in intinsul aluatului (rupt in bucati mici) cu facaletul (sucitorul) pentru a da la iveala niste “scutece” rotunde, subtiri de vedeai prin ele broderia sparta a pernelor albe care deveneau suportul scutecelor puse la uscat pana le venea randul la coacerea pe plita sobei.
    Insiruiam turtele pe plita si imparteam responsabilitatile: pe unele le supravegheam eu, pe altele bunica si le intorceam cand incepeau sa se rumeneasca putin, “sa mijeasca soarele prin ele”, cum ma invata bunica.
    Le impachetam in stergare albe de borangic si le lasam cateva zile pana le venea randul sa primeasca “impartasania aromata” a siropului magic facut de bunica.
    Intr-un ibric auriu, turcesc, bunica incalzea apa, o amesteca cu zaharul si o fierbea putin. Dupa ce se mai racea, adauga mierea si aromele: vanilie si rom. In el imbiba turtele una cate una, pana la ultima.
    In acest timp, eu pregateam umplutura: macinam nuca pe care bunica o amesteca apoi cu zaharul, zaharul vanilat si putina coaja rasa de portocala si lamaie. Asa mirosea in toata casa a sarbatoare incat asteptai sa vina cei trei magi sa-ti dea de veste din clipa in clipa c-a venit Pruncul Isus.
    Bunica aranja platourile cele mari, care straluceau de bucurie ca se vor umple. Asezam pe ele un rand de turte “impartasite” cu siropul dulceag apoi un strat bogat de umplutura din nuca si tot asa pana ridicam zece straturi de turte si umplutura.
    La final, tortul de turte semetea maiestuos, stratul final de zahar, nuca si arome “descantate” de bunica stralucea, facandu-ne cu ochiul si imbiindu-ne la ospat.
    Ma incearca si azi nostalgia clipelor in care savuram orice rostire a bunicii si cat de mandra eram de faptul ca ma ridica la rangul de “ajutor de bucatar”.
    Ce n-as da sa fie langa mine din nou!
    Reteta originala:
    Aluat: 1 kg de faină, ½ lingurita de sare, o cescuta de apa calda adaugata treptat pana se obtine un aluat moale.
    Sirop: 250 g miere, 100 g zahăr, apa 750 ml.
    Umplutura: 100 nuci (macinate) sau 400 g – 500 g nuci macinate, vanilie, rom, coajă rasă de portocală şi lămâie
    Astazi, din lipsa timpului, multe femei au inlocuit aluatul original cu foi de placinta pe care le coc pe o bucata de tabla pe aragaz sau intr-o tigaie nonaderenta.
    Merita sa incercati si voi aceste delicatesuri!

    21/12/2012 at 11:51 am

    Răspunde
17. 

    Viorica Manaila spune:

    Realizez ca am depasit limita de timp a concursului. Am citit de-abia alaltaieri despre el. Am vrut sa impartasesc gandurile si simtirile mele legate de acea perioada draga inimii mele.
    Multumesc pentru ocazie.
    Craciun fericit!

    21/12/2012 at 12:09 pm

    Răspunde
    • 

      Laura spune:

      Viorica, draga mea, eu iti multumesc din tot sufletul pentru povestea ta frumoasa si pentru reteta oferita!
      Iti doresc Sarbatori fericite alaturi de cei dragi si un An nou mai bun!

      29/12/2012 at 4:16 pm

      Răspunde