Oua milaneze cu rosii si cascaval pentru un mic dejun sanatos si consistent.
Pentru ca azi e foarte foarte cald si nu am chef sa gatesc nimic, am facut aceste oua milaneze pe care le pregatesc de ani de zile. E o reteta foarte simpla si accesibila oricui . Nu stiu de ce se numesc oua milaneze, pentru ca reteta o am de ani de zile de la o prietena din Harghita. Concluzia este ca sunt excelente, rapide si sunt perfecte pentru zilele calde sau cand nu prea avem timp sau chef de gatit ceva elaborat.
Ingrediente – Oua milaneze cu rosii si cascaval
- 2-3 oua mari
- 3-4 rosii medii
- 50-60 g parmezan/cascaval/cas/telemea
- ulei
- sare
Mod de preparare
- Umplem o craticioara cu apa si o punem la fiert. Cand apa incepe sa fiarba, scufundam rosiile in apa pentru cca 30 de secunde. Le scoatem pe un fund de lemn si le curatam coaja.
- Le tocam marunt si le punem la calit intr-o lingura de ulei, cam 5 minute sau pana cand pierd apa de vegetatie.
- Adaugam 50-60 g de parmezan ras/cascaval/cas sau telemea.
- Amestecam pana cand se leaga un pic si adaugam ouale. Amestecam bine si le mai tinem pe foc mic, cca 3-4 minute.
- Servim ouale milaneze cu rosii proaspete si putin parmezan ras pe deasupra.
Vreau sa iti spun, ca asta era mancarea pe care matusa ne-o serveam, cand ma duceam la tara in vacanta. Eram innebunita dupa ea. Imi placea extraordinar de mult. Bineinteles ca o facea in tigaie de tuci. Cand am crescut, am incercat sa o fac.O intrebam pe mama cum se face,dar ea nu stia. Le spuneam oua cu rosii.
La inceput am dat rosiile pe razatoare, le-am amestecat cu oua, le-am pus in tigaie si au iesit niste oua cu zeama si rosii. Oribil.
Dupa aceea,m-am gandit sa pun rosiile si sa le calesc,pana scade zeama. Dupa aceea am pus ouale. Am amestecat si atunci au iesit bune.
Gandeste-te ce raspandita e mancarea asta, daca tu vorbesti de Harghita iar eu vorbesc de Oltenia. Am putea sa spunem ca este o mancare facuta de tarancile neamului nostru.Mancarea asta are istorie.
Te pup
si eu care credeam ca sunt inventatoarea acestei omlete… SERIOS! intr-o zi nu aveam mare lucru in frigider, dar vroiam sa fac ceva bun, asa ca am facut o mancare ce a primit numele de "omleta cu rosii si branza"
🙂 🙂 🙂
Viviana draga mea mami ne facea si inca face foarte des aceste oua milaneze care sincer nu stiu de ce se numesc asa avand in vedere ca sunt foarte raspandite la noi, exact asa cum ai spus si tu. Sunt mai mult decat excelente iar vara eu le fac foarte des. Mancate alaturi de o salata verde sunt divine. Te pupic cu mare drag !!
Copchilulkoma draga mea tare bune sunt ouale facute asa si ma bucur tare mult ca le faci si tu. Eu uneori inlocuiesc rosiile cu ardei si ies tare bunute. Te pupic!!
Chiar acum am facut astfel de oua.E o mancare pentru vara,usoara si la indemana fiecaruia!Eu am prajit putin,in uleiul de masline si un catel de usturoi,dupa care am pus rosiile.A,am pus si putin busuioc,uscat,ca proaspat nu aveam.Multumesc pentru idee.Pupici!
Katy scumpa iti multumesc mult pentru idee. Data viitoare le voi face exact ca tine pentru ca sunt convinsa ca sunt delicioase cu aroma de usturoi si busuioc. Te pupic!!
Bunicul meu,din Gorj, mi le facea..zicea ca mancarea asta o facea cand era holtei 🙂 f buna
E tare buna si rapida Anonim.
Am gasit de curand blogul tau si ma bucur ca ai avut curajul sa iti expui pasiunea atat de frumos. Felicitari!
Si bunica mea facea reteta asta cu o mica diferenta. Inainte de a praji rosiile, calea niste ardei gras taiat feliute.
Eu, in timp, dat fiind faptul ca sunt vegetariana, am imbunatatit-o si am mai pus si ceapa si ciuperci la calit impreuna cu ardeii la inceput.
Mie imi place foarte mult.
Cred ca e o reteta de vara foarte usoara si placuta. Desi la fel de buna e si iarna. Si e si satioasa.
Felicitari inca odata!
Aceasta mâncare originala este raspândita si prin Mexic.
Cred ca i se spune „La milanesa”.
Asa e, azi tin post, iar ochii imi fug pe Internet
in cautare de viitoare retete.
Multumesc Laura !
In Mexic se numesc huevos rancheros (oua ranceros adica de rancio , de la tara)
Crede-ma , traiesc in Mexic de 8 ani
Bună dimineața!
Azi am gătit acest fel de mic dejun!
La țară era sărăcie mare, fiind mulți nepoți bunica paterna ne făcea această omletă, într-un tuci pe foc de lemne.
Nu avea ouă atit de multe și o mai lungea cu roșii.
Și cit de bună era, intindeam toți cu cite un dumicat de turtă.
Alte vremuri!
Ce amintiri frumoase! Ma bucur mult ca ai incercat reteta.