Dragilor, de cand am ajuns in Germania am parte numai de aventuri haioase si mai putin haioase pe care am vrut neaparat sa vi le impartasesc si voua.
Sa incep deci cu inceputul si anume cu o zi inainte de plecarea spre Germania cand totul parea calm, clar si nici o problema nu parea sa ameninte linistea din sufletul nostru. Pe la orele 19.00 primim un telefon prin care suntem anuntati ca apartamentul rezervat pentru noi in Donauworth nu mai era disponibil. Stupoare! Noi, a doua zi, urma sa plecam si ne-am trezit brusc ca nu avem unde sa stam. Asa ca m-am apucat cu ultima picatura de calm care-mi ramasese sa caut pe net hoteluri, pensiuni, apartamente, etc. Am scos cu chiu cu vai o lista cu toate hotelurile si pensiunile din Donauworth si ne-am apucat sa dam telefoane sperand ca cei care ne vor raspunde la celalat capat al firului cunosc limba engleza. Asta credeam eu ca ar fi singura piedica, nici in ruptul capului nu m-as fi gandit ca NU o sa gasim nici macar o singura camera disponibila absolut nicaieri… Din pacate de la celalalt capat al firului de telofon ni se raspundea invariabil intr-o engleza placuta si coerenta: „We don’t have anything free for the moment”…
Eeei, dragilor, va spuneam ca mai aveam un pic de calm ramas pe undeva prin fundul sufletului ? A disparut si in locul ei m-a apucat o furie oarba si o agitatie teribila pentru ca NU se putea sa amanam plecarea din cauza serviciului sotului meu. Asa ca m-am apucat din nou sa caut si am descoperit pana la urma o pensiune care avea o singura camera libera. Nu am vazut poze, nu stiam cum arata, ce etc, dar am zis pe loc: „We take it !”. Asa ca pe moment ne-am linistit cat de cat, desi simteam eu ca ceva ceva nu o sa mearga.
A doua zi am incarcat masinuta si am pornit la drum pe o vreme mai mult decat infecta. Era o combinatie intre ceata, ploaie marunta si cer plumburiu. Deloc o zi placuta care sa-ti dea putere si voie buna pentru un drum destul de lung. Am ajuns pe la 10 seara in fata pensiunii in care urma sa locuim o perioada. Bezna totala! Nu era nici picior de om inauntru asa ca ne-am apucat cu inima stransa sa cautam o sonerie. Am depistat-o si am sunat intai scurt, apoi mai lung si mai lung….. in sfarsit, ne raspunde o voce adormita, dar destul de taioasa… Spunem noi cine suntem, ca am facut rezervare si vocea ne spune ca trebuia sa ajungem pana la ora 20.00! I-am explicat persoanei ca venim din Italia si ca e imposibil sa ajungi la o ora exacta avand in vedere ca sunt 1200 km… Dupa o scurta tacere, ne-a deschis usa si ne-a dat cheia camerei noastre. Numarul 3! Nu o sa uit niciodata „camera” in care am stat 3 zile si mi-am jurat ca o sa ma feresc cat pot de acum inainte de camerele de hotel cu numarul 3.. cand am deschis usa ne-a pocnit un miros greoi de tigara. Absolut totul era imbacsit de miros de tigari. Aveam un pat dublu, un birou, un scaun, un televizor si un dulap cu o singura usa.. Aaaaaa si o baie stranie rau in sensul ca trebuia sa topai ca iepurasul peste un mic zidulet ca sa intri in cabina de dus… Am inceput sa plang…. Nu plang des pentru ca sunt foarte vesela de felul meu dar acum am simtit nevoia sa ma descarc.
Va arat o poza a camerei numarul 3 in care am stat si una cu mirifica priveliste care mi-a tinut companie timp de 3 zile mult prea lungi.
Camera si dulapul cu o usa singuratica
Dincolo de geam..
A doua zi ne-am dus sa luam micul dejun la ora 7 dimineata pentru ca sotul meu trebuia sa plece la servici. Acest mic dejun era compus din vreo 4 feluri de mezeluri, cate un ou fiert de caciula, marmelada, cascaval, iaurt, painica si o cafea cam slaba. Desi m-am obisnuit cu micul dejun italian (cornetti + cafea) am mancat aproape tot. Buuuuuuuuuuun! Cristi a plecat la servici promitandu-mi ca se rezolva urgent treaba cu hotelul si ca firma are un numar de apartamente disponibile pentru angajati. M-am reintors in camera si am zis macar sa deschid calculatorul ca sa nu ma plictisesc, numai ca priza laptopului meu are 3 picioare pt ca in Italia asa sunt si bineinteles ca in Germania prizele sunt ca la noi adica doar cu 2 intrari. Deci nu am putut sa deschid laptopul. Pana la urma m-am imprietenit cu femeia de servici si am rugat-o sa imi faca rost de un stecker. Foarte draguta , s-a dus repede sa intrebe patroana daca are asa ceva si prin urmare am rezolvat problema asta (chestia asta s-a intamplat in ultima zi de sedere in pensiunea Parkstadt, in primele doua zile nu am avut nicio sansa sa intru pe net…
Am asteptat cu nerabdare sa imi aduca sotul meu o veste buna de la servici, dar din pacate nu a fost asa. Firma intr-adevar avea in jur de 40 de apartamente pt angajatii externi numai ca erau absolut toate ocupate. Pana la urma, seful lui Cris si-a amintit de un apartament dragut in Harburg, un satuc aflat la 13 km de Donauworth, si spre norocul nostru era liber.
Asa ca dupa 3 zile, nu foarte placute, ne-am mutat in Harburg. Apartamentul este foarte dragut si este compus din o camera de zi, un dormitor cu un pat absolut excelent, o baie si o bucatarie. Este dotat bine, dar nu cu ce imi trebuie mie in sensul ca are masina de spalat vase, dar nu are cuptor…
Cateva poze ale apartamentului. Camera de zi,
dormitorul (nu schimbasem inca asterunuturile asa ca scuzati patul dezgolit)
Coltul de bucatarie,
holul,
si un coltisor de baie cam dezordonat dar asa e la inceput pana reusesti sa te aranjezi.
Acum ca am terminat povestea cu mutatul din stanga-n dreapta si viceversa sa trecem la capitolul number 2 si anume la ” aventurile Laurei in supermarketurile din Germania „.
Dupa ce ne-am aranjat cat de cat in noul apartament am zis sa trecem la explorat imprejurimile. Pentru inceput am cautat un supermarket mai apropae de noi si am gasit unul foarte dragut si extrem de bine aprovizionat, Neukauf. Fetele, desi nu e mare, este atat dar atat de bine aprovizionat ca zau ca nu am stiut ce sa cumpar.
Cand am intrat ne-a intampinat un tip cam pe la 30 de ani ca un globulet rosu de Craciun. Foarte rumenel si rosior ne-a urat un calduros: „Hallo!!”, dar a spus-o pe un ton atat de melodios si cu o voce atat de subtirica incat era cat pe aici sa bufnesc in ras. Dragele mele si m-am apucat sa cumpar. Si-am cumparat si cumparat si cumparat…..tot felul de prostii si nimic de mancare. Primul lucru care mi-a facut cu ochiul a fost un tubulet albastru cu galben, tare dragut, pe care scria Tommy…..nu stiu de ce, dar neuronul meu singuratic mi-a zis ca e… pasta de ton.. si logic ca l-am bagat in cos. Al doilea lucru pe care l-am cumparat a fost un sampon nivea…. si multe multe alte prostioare care au umplut cosul si care nu mai spun cat au costat.
Bineinteles ca imi trebuiau si oua numai ca nu le-am vazut nicaieri asa ca m-am dus intins la globuletul rotofei sa-l intreb unde sunt. Tipul din pacate nu stia boaba de engleza si eu boaba de germana si din cauza ca imi trebuiau cu disperare oua….. m-am apucat sa cotcodacesc ca o gaina ragusita pana ce tipul a inteles ca vreau oua. Nu va spun privirile celor din jur. Oricum, acum stiu ca oualor li se spune Eier si sunt sigura ca globuletul de Craciun nu ma crede in toate mintile…si nu-l condamn deloc.
Ajunsi acasa super incarcati, am hotarat sa degustam minunata pasta de ton din tubuletul meu Tommy. Sotul meu si-a intins pasta pe o felie de paine calda si musca………si vad ca se uita brusc si fix la mine, cu o privire nu tocmai plina de dragoste infinita. Cand colo era mustar picant!!! Nici urma de pasta de ton , asa ca tubuletul meu frumos asteapta acum cuminte niste cremwursti (asta in cazul in care nu o sa-i incurc cu altceva).
Spre seara am trecut sa facem o baie buna si relaxanta. Primul care a avut ghinionul sa-si faca baie a fost tot Cris. Dupa ce a iesit, am vazut ca ii statea aiurea rau de tot parul. Era tesit rau si foarte nisipos. Am zis: ” O fi apa mai dura aici, sigur e din cauza asta!” Siguuuuuuuur nu era apa de vina ci samponul cumparat de mine care, am constat cand mi-a venit si mie randul sa ma spal pe cap, nu era sampon….era un gel pentru parul cret!
Cam atat pentru moment dar sunt convinsa ca aventurile mele vor continua asa ca o sa va tin la curent.
Sper din suflet sa nu va fi plictisit si inainte de a incheia mai pun cateva poze cu satucul unde locuim acum. Pozele sunt facute sambata si era un frig absolut cumplit.
Aici castelul din Harburg de care era indragostit Michael Jackson si pe care a incercat sa il cumpere, dar nu a reusit (am citit pe wikipedia):
Aici intrarea in Donauworth,
Un palc de copacei infrigurati,
Campie si delurete cocosate,
cerul intunecat,
si o casa din Harburg,
Cam astea sunt toate pozele, pentru ca aveam bateriile descarcate, dar mai completez eu pe parcurs. V-am pupat!
Laura m-am amuzat dar si intristat vazand prin cate peripetii si greutati ati trecut:)…sper sa va fie bine deacum inainte
te pup,
Lory
Draga Lory acum ma bufneste rasul cand ma gandesc prin cate am trecut dar atunci am avut niste nervi greu de descris. Simteam ca ma sufoc in camera aia. Slava Domnului ca a trecut si incet incet ne obisnuim. Singurul lucru care ma supara acum este ca sotul meu munceste de la 8 dimineata la 8 seara pentru ca e inceput d proiect si e tare greu. Vine seara rupt de oboseala si cu ochii rosii din cauza calulatorului. Ma rog sa treaca perioada asta mai repede ca sa il vad odihnit si relaxat.
Te pup draga Lory si sa ne ajute pe toti Dumnezeu sa fim sanatosi!!
Laura va doresc numai bine si sa te acomodezi cu …tot.Cu oamenii e mai greu,ca exact cum ai spus si tu,sunt mult mai reci.Ton e Thunfisch,in cazul in care vrei sa cumperi.Eu sper ca in urmatorul mesaj despre peripetiile voastre pe aici sa citesc numai lucruri bune.Iti doresc o zi placuta si mai trec pe la tine 🙂
faina povestioara, mi-a facut placere s-o citesc! imi place cand vad locuri noi sau cand citesc chestii de viata, imi plac mai mult ca orice reteta culinara. sa va fie bine si sa fiti sanatosi, restul nu conteaza!
Petu draga iti multumesc pentru cuvintele tale. E tare ciudat ca desi sunt reci sunt extrem de amabili. In sensul ca mereu sunt cu zambetul pe buze si iti raspund foarte politicosi dar mai departe de zambet si cuvinte frumoase nu se simte nimic. Multumesc ca mi-ai spus cum se numeste tonul. Mi-am notat si sper sa nu o mai dau in bara data viitoare. Te pup si te mai astept!!
Ai mare dreptate Ducesa! Sanatosi sa fim ca restul vine si trece. Ma bucur tare mult ca ti-a placut povestioara mea. Tare mi-era teama sa nu plictisesc cumva. Te pup!!
hahaha! M-ai amuzat cu povestioara ta.Ei,bine ca ati trecut peste,si sper ca în continuare sa aveti parte de liniste si timp pentru cercetari si descoperiri! 🙂
Draga Laura, am ras cu lacrimi !!!!!
Stiu ca nu e frumos sa razi de necazul altuia si mai ales de al tau, pentru ca mi-esti tare draga 🙂 Dar ai povestit atat de frumos si amuzant incat nu m-am putut abtine.
Iti doresc din tot sufletul sa nu mai ai parte de asemenea experiente neplacute!
Te pupa Dana, muah, muah pe amandoi obrajorii!
Maya draga jur ca mai nauca decat sunt de cand am venit aici nu am fost niciodata. Acum cand ma gandesc prin cate am trecut ma bufneste rasul. Te rog sa ma crezi ca si acum simt mirosul de tigara din vagauna aia. Te pup si sa speram ca o sa ma linistesc cat de cat!!
Dana mea draga te rog sa ma crezi ca in timp ce scriam povestioara mea am ras si eu cu lacrimi. Doamne, cumplit a fost dar bine ca a trecut!! Te pup draga mea si sa speram ca nu o sa ma mai ciocnesc de situatii din astea niciodata.
Deci… desi stiam toate chestiile astea m-au emotionat din nou. Am ras, am plans pt tine. Dar ai povestit suuuuuuuuuper suuuuuuuuper! Tu chiar ai talent, stiai? Pe bune vorbesc! Te pup scumpa mea draga!!!!
HAHHAHHAAaa, dragutza povestioara! M-a bufnit serios rau la faza cu ouale si la aia cu sotul cu parul plin de gel. In orice caz am intrat din intamplare pe blogul tau, dar nu regret. Spor in continuare si la cat mai putine obstacole de intampinat.;-)
Buna Laura, iti doresc sa te poti obisnui cat mai repede! E totul nou pentru tine, cea mai mare problema cred ca o constituie limba care nu e tocmai usoara de invatat. Multa bafta! Any_annette
Vai, cate peripetii!!!!Si asa este viata, pentru ca daca n-ar fi si asemena clipe ,nu am mai avea ce povesti.Vreau sa spun ca am ras cu lacrimi la faza cu samponul-gel:)
Inisor scumpa mea am simtit nevoia sa scriu toate peripetiile mele. De multi muuuulti ani…poate prea multi nu am mai scris dar uite asta am uitat sa-ti spun. Scriu poezie, si cand eram tinerica am facut parte din Cenaclul Mihai Eminescu.
Parca s-a intamplat in alta viata atat de mult timp a trecut. Pup pup si ma bucur tare mult ca ti-a placut povestioara.
Anonim tare mult ma bucur ca ti-a placut povestioara. Am eu asa o mica presimtire ca nu se vor opri aici peripetiile mele. Voi mai reveni cu siguranta cu noul set de aventuri.
Any draga mea ,pana la urma, acum ca privesc in urma, tare haios pare totul si zau daca regret vreo secunda din toate peripetiile mele.
Limba este un dezastru pentru mine. In fiecare zi deschid televizorul si sper ca poate poate imi intra ceva in cap. Stii care e ironia sortii? Am facut germana in liceu si am luat si meditatii pentru ca dadeam teza si iti pot spune ca vorbeam binisor limba dar juuur ca nu imi amintesc decat cuvinte disparate. Poate o sa-mi amintesc cate ceva. Te pup!!
Gargarita draga tare ma bucur ca ti-a placut povestioara mea. Si ai mare dreptate, daca nu am trece prin asa ceva nu am mai avea ce povesti. Sper eu tare mult sa am parte de peripetii mai putintele!! Te pup!!
Foarte amuzant intr-adevar! Dar va fi foarte bine, vei vedea, fie si numai pentru peisajele idilice care se intrezaresc in poze! Sanatate multa si bafta…la cumparaturi!
Draga Alecsandra a fost amuzant fiecare moment trait de cand am ajuns aici. Iti multumesc mult pentru cuvintele de incurajare si da, ai dreptate, imi trebuie bafta multa la cumparaturi. Te pup!!
Draga mea Laura, ma bucur sa vad ca, in sfarsit, esti mai bine… Sa iti dea Dumnezeu noroc si putere pe mai departe!
Dragul meu Iepuras tare ma bucur sa te vad!! Acum sunt bine si in afara faptului ca germana este absolut o enigma pentru mine, este totul ok. Sunt extrem de civilizati, zona este superba si linistita. Te pup si cum mai am noutati le scriu imediat!!
Buna Laura am intrat si eu pe blogul tau cautand retete culinare pe net…gatesti senzational!
Felicitari!
Am citit si peripetiile tale in Germania..:) m-am amuzat putin…Eu locuiesc aici in Germania de 2 ani…..e o lume civilizata dar mai fac si exceptie la unele lucruri, engleza nu prea o cunosc pe aici,mi-a fost si mie destul de greu sa ma inteleg cu nemtii cand am ajuns aici, eu vorbind engleza iar ei nu au habar…….
Hallo Laura,
si eu am descoperit intimplätor Posting ästa.
Timing prost. De ce nu am gäsit eu Blogul täu mai repede ??
Tu ai locuit numai o säriturä de Pisicä de la mine.
Ne-am fii intilnit… Päcat.
Eu zic cä nici numai Germania este greu la inceput , cam peste tot. OK Italiana se invatä un pic mai usor, da cind esti undeva nou, este greu.
Eu nu pot sä imi dau Seama cit de grea este Germanä pentru cä o vorbesc de Copil, da cred cä de aceia este mai grea pentru cä este exactä.Aproape ca la Mathe. pentru fiecare Situatie si form este o exprimare sau vorbä foarte exact.Eu cind scriu romineste incerc sä traduc din germanä si de multe ori am greutate sä gäsesc equivalents.
In orice caz , ai avut un pic greu cä singurätatea poate sä fie tortur.Imi pare räu.
Multe salutäri din Nünberg
Jacob
Anonim iti multumesc ca iti plac retetele mele!! Mi-a fost foarte greu la inceput dar spre sfarsitul sederii mele acolo incepusem sa ma obisnuiesc. Germania este o tara splendida din toate punctele de vedere si eu zic ca e imposibil sa nu te indragostesti de ea.
Hallo Jacob!! Si mie imi pare rau ca nu ti-am descoperit blogul mai devreme pentru ca ne-am fii putut intalni avand in vedere ca distanta era de vreao 90 Km daca nu ma insel. Daca o sa ne reintoarcem in Germania o sa te anunt cu siguranta.
Eu nu credeam ca imi va fi atat de dor de Germania dar uite ca mi-e dor si inca foarte mult!! Senzatia de libertate simtita in Germania nu cred sa o fii simtit in nici o alta parte. Oamenii sunt atat de civilizati la voi! Sunt absolut convinsa ca daca mai stateam acolo invatam germana pana la urma. Imi lipsesc produsele voastre, DM-ul de care m-am indragostit si pe care nu il gasesc in Italia din pacate si stii ce mi-a placut mult la voi? Salamul afumat de limba!!! O bunatate. PLus ca viata e mult mai ieftina ca in Italia unde vad ca pe zi ce trece devine tot mai scumpa. Per ansamblu mi-a placut enorm Germania si astept cu nerabdare sa o revedem!!
Salutari!
Te-am gasit prin intermediul Amaliei si ma bucur din suflet. Am citit cu nesat aventurile acestor calatorii si sincera sa fiu de mult nu am mai avut rabdare pentru o lectura atat de lunga. Esti o naratoare foarte buna si voi continua sa parcurg cu interes paginile blogului tau. Succes in ceea ce faci si faci bine, crede-ma.
Iti multumesc din suflet ghiocel pentru cuvintele tale. Te pup cu drag si te mai astept pe la mine!!!
Scumpa mea, eu am trait in Germania un timp de 6 ani, m-am maritat cu un neamt. Fiind inginer mecanic, firma lui unde lucra l-a trimis in multe tari si continente, bineinteles am calatorit cu el. Imi place sa calatoresc f. mult. Ce noroc ai avut sa stai in germania in ultimii 5 ani. Nemti batrani NU s-au schimbat, dar generatia intre 20-25 de ani, numai se compoarta asa ca si cand am trait eu acolo. A fost trist, NU numai mie, dar pt. toti care NU au fost nemti si au avut vreun accent. Am gasit situl acesta din accident imi pare bine, iti doresc numai de bine si multe fericire, sarbatori fericite si un an bun in 2010, te pup cu drag, mama Rita
(vorbesc germana si engleza la perfectie si alte limbi straine, mie imi ieste frica din cauza ca unfe locuiesc eu nu traiesc romanii, se de multi ani NU am avut ocazia sa vorbesc romaneste deloc. Am o simtire c-am proasta: nu sunt singura daca scriu bine in L.Romana, sper ca totusi vei intelege TOT ce am scris chiar daca nu este perfect.
Draga mea mama Rita in primul rand bine ai venit si te mai astept cu mare drag sa ma vizitezi daca iti face placere. Si noi am tot calatorit destul de mult in ultimii 9 ani si pot sa spun ca ador acest stil de viata. La inceput mi-era tare greu dar in timp m-am obisnuit si abia asteptam sa se iveasca o noua calatorie la orizont. In Germania nu am locuit decat 5 luni dar in Italia suntem de vreo 8 ani. Germania nu mi-a placut la inceput si asta pentru ca am nimerit intr-un loc nu foarte placut dar in timp m-am indragostit de ea si am zile cand ma apuca un dor teribil. Sper sa ajungem din nou acolo pentru o perioada.
Ma bucur tare mult ca mi-ai scris si am inteles absolut tot draga mea. Te pup cu mare drag si iti doresc un 2010 cu multa sanatate, fericire si impliniri alaturi de cei dragi!!
Stimata doamna
Ma bucur ca faceti o reclama atit de proasta tarii mele, acest lucru va ajuta poate pe altii sanu mai vina la noi si sa ocupe locurile de munca aici. Eu am o firmulita in Banat si cu toate ca am creat locuri de munca si platesc un salariu acceptabil angajatiilor simt tot timpul aversiunea si ura contra natiunii mele germane. Cred ca romanii find francofili ar trebuii sa mearga sa munceasca in Franta, Italia si Spania und sigur le va merge mai bine ca la noi. In privinta chiriei care chipurile o platiti-ma pufneste risul. Eu stau in Ulm si platesc pentru 4 camere 780€ inclusiv.Si nu uitati-la noi ori romani, germani sau altii-taxa de Hotel e identica pentru toti si chiria la fel nu ca la voi unde platesc intodeauna mai mult ca bastinasii. Sfatul meu- daca va merge si in continuare rau la noi-mergeti inapoi acasa, acolo totul e mai bine si mai corect.
Grüße Gunter
Stimate Domnule,
Pentru inceput nu inteleg de unde ati tras concluzia ca fac "reclama proasta" tarii dumneavoastra. Imi place mult Germania si m-am simtit foarte bine in cele 6 luni in care am locuit acolo. Intr-adevar, inceputul a fost mai greu pentru ca nu cunosc limba germana iar camera motelului in care am locuit initial era sub orice critica.
Romanii nu ocupa locurile de munca ale altora, pur si simplu accepta locurile de munca refuzate de nemti, italieni, spanioli, etc. Am cunoscut diverse persoane de alta nationalitate care prefera sa stea comod acasa decat sa accepte diferite locuri de munca pe care probabil le considera injositoare sau prea grele pentru banii oferiti. Economia multor tari ar avea mult de suferit fara forta de munca din tarile de est.
Intrebarea mea este: ce cautati in Romania daca sunteti privit cu ura de "bastinasi" si sunteti tras in piept la pretul chiriei??? De ce nu va intoarceti la dumneavoastra acasa daca nu va place Romania si nu va simtiti bine la noi?
Draga doamna
Scuze daca vam inteles gresit. Ce ma trage in Romania? Usor de spus: o piata noua in plina dezvoltare cu speranta in viitor la cistig si expansiune si motivul principal-sotia mea e rominca si ea scrie in numele meu aceste rinduri.
Mult succes in viata va doresc.
Gunter
PS. Multi germani lucreaza pentru 4-5 € pe ora numai pentru a avea de lucru si la nivelul preturilor noastre e sub nivelul de trai. Saracie e peste tot nu numai in tarile de est- vezi si fosta DDR. Sint la mine acasa numai firma o am in Roamania si la pretul chiriei mam referit la hala de productie la care ii creste pretul anual. Categoric vreau sa obtin cistig din firma dar nu batindumi joc de angajati.
Gunter
Si eu va doresc mult succes si ma bucur sa aud ca sunteti un om cinstit care nu profita de situatia economica dificila prin care trecem toti. Din pacate, sunt multe firme straine care profita de saracia actuala, oferind salarii extrem de mici pentru un volum de munca extrem de mare. Ma bucur sa aud ca nu faceti parte din aceasta categorie.
Stiu ca poporul german este foarte muncitor si apreciez aceasta trasatura. Eu nu locuiesc In Germania dar cu mare placere ma voi intoarce acolo daca voi mai avea ocazia.
Mult succes!
Draga Laura am citit experienta ta din Germania si m-am amuzat dar totodata m-am gandit ca si eu ma voi muta in maxin 2 luni in Germania cu tot cu familie si inca nu stiu foarte bine limba Germana ( facem cam de 6 luni meditatie ) dar o limba straina nu o poti invata in 6 luni 🙂 . Noi vroiam sa ne cumparam o afacere in Germania dar am zis sa o luam pas cu pas si in primul rand o sa ne cumparam o casa mai micuta sa invatam sa traim acolo si sa deprindem mai bine legile si abia apoi o sa facem pasul de a ne cumpara o pensiune turistica asa cum vrem noi :).
In privinta retetelor tale pot spune ca am facut foarte multe retete de pe blogul tau si am inpresionat foarte multi clienti ai pensiuni noastre din Romania.
Multa sanatate iti doresc.
Mirabela, draga mea, eu va doresc mult mult succes in noua viata care va asteapta. Germania este o tara splendida, extrem de ingrijita si civilizata.
Sunt sigura ca va veti adapta usor la stilul de viata nemtesc.
Asadar, mult succes si cand o sa va deschideti pensiunea, sa imi trimiti si mie adresa ca sa va vizitam.
Pupicei cu mult drag!!